Dacă vreau să spun ceva, e despre situația în care ne aflăm și haosul ce astăzi ne umbrește mintea și sufletul. E greu de stăpânit să iți dai cu părerea când vezi dezastrul din jurul tău, dar totodată, și mâhnirea că nu poți face nimic.
Aș vrea să am putere, nu cea de forță sau supranaturală, ci puterea de a aduce liniște, bucurie și speranță și nu doar săracului ci și omului bogat care are mai mare nevoie de toate astea. Cel nevoiaș știe cum e să își acopere lipsurile, știe să dea lumină întunericului, știe să treacă peste toate cu brio și mai știe că pandemia de astăzi e doar o palmă de la Cel de Sus. Aș alege să ajut inima celui care nu știe să trecă peste criza ce va sa fie peste ceva timp, căci cu siguranța va fi una mare.
Această mânie adusă omenirii la nivel mondial, își are scopul ei, cursul ei, și probabil va fi și un final. Când? Mă întreb în fiecare zi. Iau amploare multe schimbări, multe opinii, multe stiri, însă, nu știm după ce să ne ghidăm. Ceva, undeva, ne duce în deriva, ce poate fi!!! Stiu doar că, nu va fi chiar atât de bine, deoarece, după cum se vede inevitabilul se va ivi, sistemul economic a cazut cu mult înainte de a se produce, mai rău de atât, cei care dețin puterea sau care stau în poziția de a face ceva, să ne luam gândul că își vor folosi creierașul in scopul umanitătii. Vorba românului: cu Dumnezeu înainte.
Dar, vedeți voi, neajunsurile, multe lipsuri, haosul de pe pământ, setea de bani și putere, toate astea face ca noi oamenii să ștergem picătura de frumos ce a mai rămas. Frustrarea doboară pe zi ce trece iubirea și dăruirea și face loc urei și dușmăniei, fără leac de vindecare. E adevărat, fiecare, pe cont propriu, încearcă să atingă normalitatea și firescul, și când crede că a ajuns unde trebuie și este pe făgașul cel bun, apare ceva de forma „pandemie, virus”, și iar rămâne fără aripile care, abia ce învațase să zboare.
Pe zi ce trece sunt tot mai multe întrebări fără răspuns, tot mai multe griji, temeri și multe alte controverse provocate, din nefericire, din ceva necunoscut, mergem înainte și nu știm încotro, însă cu o picătură de speranță și incredere că totul va fi bine, mai sunt și oameni care au destinul să îndrepte orice situație, și mă bazez pe acest lucru cu credință și nădejde că ceea ce ne-a creat, nu ne va distruge.
